Pe Bune

Lungmetrajul de debut al regizoarei Adina Pintilie, Touch Me Not, un film la granița dintre ficțiune și documentar, reprezintă o cercetare despre intimitate și corp pe care Adina a pornit-o în 2011. Ea vede acest film ca pe un proiect mai amplu de inițiere a unui dialog cu privitorul care să îndemne la auto-reflexie și la analiza filtrelor prin care privim lumea și oamenii din jurul nostru. Din acest motiv a fost important ca proiecțiile să fie însoțite de dezbateri sub numele de Politicile Corpului la care publicul a putut discuta deschis cu protagoniștii din film, mulți dintre ei activiști pentru drepturile omului. Adina speră că filmul are un efect terapeutic și îl ajută pe privitor să-l înțeleagă mai bine și accepte pe celălalt, dar și pe sine. Deși a dedicat acestui proiect șapte ani și va continua să lucreze la el în anii care urmează, Adina spune că nu simte nevoia unui proces de muncă clasic, în care face un film după care trece la următorul, ci a unui proces de auto-dezvoltare continuă în care profun

Cu peste 20 de ani de experiență în radio, Bogdan Șerban este una dintre cele mai cunoscute voci din FM-ul românesc. Bogdan a absolvit facultatea de actorie în Târgoviște și și-a început cariera ca actor în anii ’90 cu spectacolul Danaidele de Silviu Purcărete. În aceeași perioadă a început să lucreze la Minisat, un post de radio din Târgoviște, și timp de doi ani jumătate a facut radio în paralel cu spectacole și turnee de teatru. Pentru că a realizat că are două pasiuni care îi trezesc interesul în egală măsură, dar că pe niciuna nu o practică cât de bine ar putea, a ales să se dedice radioului și la scurt timp de la decizie a ajuns să fie directorul postului din Târgoviște. Din 2004 poate fi ascultat pe Radio Guerrilla, unde încearcă să susțină și să promoveze cultura și muzica alternativă, prin emisiunile Avanpost Radio Guerrilla și Guerrilive. Despre rolul unui om de radio, Bogdan spune că este mai mult decât să fie doar un DJ care schimbă piese muzicale, ci un om care creează o legătură între artiști și

Daniel Radu, cunoscut publicului sub numele Dan Byron, are peste 20 de ani de activitate în muzica românească. Dan a început să facă muzică de mic și la început lecțiile de flaut și vioară erau o corvoadă, dar în liceu a descoperit plăcerea de a cânta cu vocea și s-a încăpățânat că continue să facă asta deși unii oameni îi spuneau că nu e bun. Aceeași încăpățânare l-a făcut mai târziu să continue să cânte fie pe stradă, fie în trupe, deși anii 90 au fost caracterizați de sărăcie și era foarte greu să trăiești din muzică. Despre perioada în care a luat naștere alternativul românesc și în care el a cântat în trupele Kumm și Urma spune că a fost un ecou a ce se întâmplase în afară cu un deceniu în urmă și că energia de atunci ar fi greu de recreat în prezent. În 2006 a format trupa byron iar de atunci au scos albume noi aproape în fiecare an. Dan spune că acum a ajuns la performanța de a compune muzică în orice condiții, însă provocarea cea mai mare este să scoată din interiorul lui ce vrea să spună cu adevărat

Tudor Giurgiu este regizor și producător de film și președintele Festivalului Internațional de Film Transilvania. Pentru că îi place să lucreze la mai multe lucruri în același timp și este obișnuit cu adrenalina pe care i-o oferă munca la proiecte în care crede, Tudor spune că de multe ori toate aceste preocupări intră în conflict pentru timpul și atenția lui și că uneori îi este greu să se relaxeze. Despre cum este să conducă o echipă, fie pe platoul de filmare în calitate de regizor, fie ca președinte al TIFF, spune că pe cât de important este să le transmită oamenilor din entuziasmul lui, la fel de important este să nu le transmită panicile și anxietățile sale interioare, pentru că nu ajută proiectul și s-ar putea ca ei să nu aibă orientarea spre risc pe care o are el. Poartă în permanență cu el idei de filme pe care i-ar plăcea să le facă și realizează acum că mai are un timp limitat pentru a le face și că, probabil, va trebui să aleagă doar 4-5 idei. Deși lucrează la TIFF de aproape 20 de ani, Tudor spu

Pentru că dintotdeauna s-a exprimat mai bine în scris, Oana Titică a început lucreze în presă încă din timpul facultății, mai întâi pentru revista J’Adore și mai târziu pentru BBC Good Food. În 2011, după mulți ani în care a avut o problemă alimentară care o făcea să fie nemulțumită de corpul ei tot timpul, a decis să gătească o pizza într-un moment de tristețe provocat de o despărțire. Oana spune despre bucuria pe care i-a oferit-o acea pizza că a fost cel mai fericit moment din viața ei și că a făcut-o să realizeze că mâncarea poate fi hrană pentru corp, dar și pentru suflet. De atunci a început să gătească și să scrie despre experiențele ei culinare pe blogul chicineta.ro. În 2015 i-a venit ideea să pornească o mică afacere cu farfurii pe care să imprime mesaje amuzante, cum ar fi „Great butts are made in the kitchen” sau „Drunk dancing expert”. Deși este o persoană introvertită, în online Oana își folosește vocea și umorul pentru a vorbi despre experiențe comune tuturor dar despre care nu vorbim deschis,

Simona Tache este scriitoare, jurnalist și psihoterapeut. După aproape 8 de ani de muncă în publishing și încă 10 în presa scrisă pentru publicații ca Tabu, Academia Cațavencu sau Cotidianul, în 2009 Simona a decis că nu își dorește să mai fie angajată niciodată. A lucrat o perioadă ca jurnalist independent, iar în 2013 s-a înscris la Facultatea de Psihologie și mai apoi la un masterat cu aceeași specializare. Perioada în care descoperea pasiunea pentru psihoterapie a coincis cu un moment dificil din viața ei, pentru că soțul ei, Nic Sârbu a fost diagnosticat cu cancer. Simona spune despre psihoterapie că nu doar i-a oferit o ocupație în care crede ci și că a fost o salvare personală din multe puncte de vedere. În plus, simte că meseria de psihoterapeut îi oferă unelte mult mai practice decât jurnalismul și că poate măsura efectele pe care munca ei le are asupra oamenilor. Nu știe ce va face peste încă 10 ani, dar se simte norocoasă pentru că interesul pentru lucruri noi și curajul de a o lua mereu de la cap

Pentru omul din spatele pseudonimului Iv cel naiv este important să păstreze în continuare libertatea pe care i-o oferă anonimatul. Iv cel naiv a apărut în momentul în care a început să scrie poezii pentru oamenii dragi din viața lui și, la insistențele iubitei lui de atunci, a decis să le publice pe un blog care a început să fie urmărit de din ce în ce mai mulți oameni. Deși spune că un scriitor ar trebui să fie responsabil doar pentru emoțiile pe care le provoacă în cititori, existența unui public l-a făcut să simtă responsabilitatea de a scrie în continuare și astfel a ajuns să publice patru cărți de poezii. Dar nu a scris niciodată cartea pe care își dorea de mic să o scrie. De câțiva ani a luat o pauză din a scrie poezie și lucrează la mai multe romane care se află în diferite stadii de realizare. Iv spune că se află într-un moment greu ca scriitor, din care încă nu știe cum să iasă, dar este convins că va publica cel puțin un roman, pentru că tot ce a început până acum a dus la bun sfârșit. Este nevoie

Monica Jitariuc este expert în comunicare și Managing Director la agenția The Practice. Monica a fost de mică o persoană ambițioasă, plină de energie și dornică să facă cât mai multe lucruri. A studiat comunicare și relații publice la SNSPA și a început să lucreze încă de la 18 ani, din primul an de facultate. De atunci a lucrat aproape fără încetare. A făcut comunicare internă pentru companii, marketing, publicitate, relații publice și în 2010 a înființat departamentul de social media de la The Practice cu care a câștigat numeroase premii. Dacă timp de mulți ani s-a concentrat doar pe muncă și cum poate deveni un profesionist cât mai bun, iar restul universului și în special viața personală trebuiau să se plieze în funcție de obiectivele profesionale, în ultimii ani Monica spune că trece printr-o transformare și întoarcere către sine și oamenii care sunt importanți pentru ea. Acum încearcă să aibă mai mare grijă de timpul ei, deși spune că nu-i iese întotdeauna, și i-ar plăcea să investească energie doar în

Actorul Alexandru Ion este cunoscut atât pentru rolurile sale în teatru în spectacole ca „Furtuna”, „Înapoi în iarnă” sau „Cea mai călduroasă zi din an”, cât și pentru apariții în seriale de televiziune cum ar fi Atletico Textila produs de Pro TV, dar și pentru că este unul dintre fondatorii Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis din Alexandria. Alex a început să fie interesat de actorie în liceu, la recomandarea profesorului de religie. La început a jucat în trupa de teatru formată de laborantul liceului, după care a creat împreună cu alți colegi o trupă proprie din care s-a născut și festivalul Ideo Ideis. Pentru Alex actoria nu este o meserie democratică, în sensul că nu alegi întotdeauna cum și când o faci, și spune că de multe ori trebuie să-ți creezi singur oportunitățile pentru a o practica. De aproape 14 ani își împarte timpul între două pasiuni, actoria și managementul cultural, și nu i-a fost întotdeauna ușor să găsească un echilibru între cele două, iar faptul că mult timp a fost cunoscut mai de

Teo a început să facă stand-up din întâmplare, în 2004, când s-a urcat pe scena Cafe DeKo în timpul unei seri de stand-up în care oameni din public puteau să-și testeze umorul la microfon. I-a plăcut experiența și a continuat să facă comedie la început doar sub formă de hobby, nefiind convins că poate avea o carieră în stand-up. În 2009 a deschis împreună cu alți doi comedianți, Vio și Costel, propriul spațiu dedicat comediei, Club99, unde își pregătește și testează în continuare glumele. Teo spune că cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l învețe în stand-up a fost să tacă pentru a proiecta siguranță atunci când lucrurile pe scenă nu mergeau cum se aștepta. În timp, momentele sale de stand-up au evoluat de la simple observații despre lumea exterioară și au ajuns să includă acum experiențe personale intime, dar și subiecte sociale și politice, cum ar fi rasismul românilor, protestele din 10 august sau referendumul pentru redefinirea familiei. Teo știe că nu face un tip de umor ușor și observă asta prin scăd

Pe 12 noiembrie ne-am urcat pe scena Sălii Pictura a Teatrului Național București pentru a vorbi despre anxietățile și fricile creative care ne macină pe toți. Regizorul Bobi Pricop, scriitorul Bogdan Răileanu, dansatoarea Judith State ajutată de actrița Ilinca Manolache și de muzicianul Radu Dumitriu, jurnalista Ioana Burtea și muzicianul Doru Trăscău au vorbit despre unele dintre cele mai intime angoase pe care le trăiesc în timp ce lucrează. Am râs, am plâns și ne-am simțit mai puțin singuri în munca noastră. Ce a ieșit puteți asculta în următoarele două ore care închid sezonul din acest an din podcastul Pe Bune.

Dan Perjovschi este unul dintre cei mai apreciați și premiați artiști contemporani români, iar desenele sale cu mesaj civic sau politic au fost expuse pe pereții unora dintre cele mai mari muzee și galerii de artă din lume, de la MoMa în New York până la Tate Modern în Londra, dar și pe stații de autobuz sau pe un zid din Sibiu. Spune că încearcă să nu refuze nicio invitație de a desena și că îl bucură libertatea de mișcare și de a crea, singurele lucruri de care are nevoie fiind o suprafață pe care să deseneze și cariocile pe care le poartă în permanență cu el. În ultimii ani aproape nu a existat un protest sau o acțiune civică la care desenele sale să nu circule pe pancarte sau în rețelele sociale, pentru că Dan Perjovschi crede că este important ca artiștii să se implice în societate și nu poate separa politicul și viața civică de arta lui. Episodul este unul mai lung decât de obicei, pentru că în studio am vorbit despre prea multe subiecte interesante care merită ascultate, de la transformările prin care

Răzvan Exarhu a început să facă radio în anii 90, când s-a angajat la Pro FM, mai întâi pe postul de prezentator de știri. Pentru că știrile pe care le scria erau prea amuzante, a fost mutat disciplinar la matinal și a descoperit atunci că cel mai mult îi place să lucreze la o emisiune de dimineață, pentru că îi prinde pe oameni într-un moment al zilei în care le poate transmite o energie bună. Când a simțit că munca devine un simplu job, și-a dat demisia, după opt ani de radio, și a decis să învețe alte lucruri, cum ar fi comunicare și relații publice și să gătească. După ce a trecut prin două încercări de a reveni în radio cu Guerrilla și Clandestino, și în urma mai multor tipuri de faliment, Răzvan spune că ajunsese într-un punct în care se simțea la pământ psihic. A reușit să se ridice prin muncă fizică într-un restaurant în care a fost câțiva ani bucătar. Nu evită să vorbească public despre perioada de depresie prin care a trecut, dar prima dată când a vorbit despre asta, la TEDx, spune că a simțit cum s

Dragoș Nichifor, cunoscut publicului sub numele de Grasu XXL, a fost interesat de muzică de mic, pentru că a crescut într-o casă în care se asculta mult jazz, blues și funk. A început să cânte rap de la 14 ani, încurajat de oameni care deja activau în muzică, cum ar fi Tatae de la B.U.G. Mafia. În anii 90 făcea drumuri cu trenul din Bacău în București în căutarea unei case de discuri care să fie interesată de muzica lui. În acea perioadă a lansat, în colaborare cu Paco 10 Grei, primul album despre care acum spune că se bucură că nu a avut succes, pentru că nu ar fi știut cum să-l gestioneze la 17 ani. În 2004 a plecat în Italia să muncească în construcții, dar s-a întors în țară după câteva luni determinat să reușească în muzică. Un an mai târziu apărea hitul Maria, Ioana, și în 2006 primul album solo numit Curaj. Din acel moment, cariera muzicală a lui Dragoș a evoluat rapid. A lansat trei albume solo și a avut numeroase colaborări cu artiști ca Delia și Smiley. În ciuda succesului de care se bucură, Dragoș

Corina Şuteu şi-a început cariera drept critic de teatru în România și spune că a fost întotdeauna atrasă de felul în care artele îți permit să lucrezi mereu la ceva nou. În 1995, a devenit director al Masteratului în management cultural de la Dijon. Spune că a acceptat acest post fără vreo plasă de siguranță și că i-a luat cinci-șase ani să se adapteze culturii franceze. După 11 ani de locuit în Franța, a decis să accepte propunerea de a fi director al Institutului Cultural Român din New York. Deși evenimentul cunoscut sub numele de Poneiul Roz a fost un moment greu, care a condus la demisia din ICR, spune că a avut și efecte pozitive pentru, că pregătit-o să gestioneze mai bine crizele din Ministerul Culturii. Despre experiența ca ministru al Culturii spune că a fost cea mai traumatică perioadă din carieră, pentru că a fost o trezire la realitate în legătură cu domeniul căruia i-a dedicat mulți ani din carieră. După 35 de ani de muncă non-stop, Corina Șuteu spune că acum se află pentru prima dată într-un mo

Deși a avut mai multe interese de mică – pictură, dans, gimnastică –, Maria Popistașu nu-și amintește să-și fi dorit să devină altceva decât actriță. Când a dat admitere la ATF a intrat prima pe listă, o realizare despre care spune acum că nu a însemnat, de fapt, nimic. A început să joace la Teatrul Național din București încă din al treilea an de facultate, dar apariția unor filme ca „Marfa și banii” a făcut-o să realizeze că și-ar putea practica meseria și altfel: în proiecte care nu se întind pe ani de zile și mai adaptate temelor contemporane. După ce s-a făcut remarcată în Sex Traffic pentru rolul unei tinere moldovence, victimă a traficului de carne vie, Maria a primit numeroase oferte de roluri și spune că i-a plăcut perioada de câțiva ani în care a călătorit în diferite țări pentru filme. Când a rămas însărcinată a știut că urmează o pauză de trei ani în care nu va mai juca. Pauza s-a transformat în șapte ani, timp în care a simțit o presiune atât exterioară cât și interioară să se întoarcă la muncă.

Pe 30 septembrie, de Ziua Internațională a Podcastului, Cristian Lupșa, editorul DoR, o ia la întrebări pe Andreea Vrabie despre ce înseamnă podcastul Pe Bune pentru ea, ce a învățat în cei doi ani de când îl realizează și care sunt vulnerabilitățile și dilemele care au condus la realizarea lui. Podcastul Pe Bune este prezentat de UniCredit Bank și susținut de BestJobs, două companii care cred în puterea minților creative. Credits: Temă muzicală: Alex Turcu. Editor sunet: Horia Baldea. Asistent producție: Elena Văduva. Muzică adițională: Podington Bear – Golden Hour; Podington Bear – Bumble.

Ioana Moldovan a descoperit fotografia în ultimul an de facultate, însă i-a luat peste 10 ani până să găsească curajul de a se dedica acestei pasiuni full time. Aceeași pasiune a purtat-o la protestele din Piața Taksim în Turcia sau pe frontul de est din Ucraina, dar și în unele dintre cele mai sărace zone din România unde a surprins de la cum arată bătrânețea pentru români până la viața unui medic la țară. Fotoreportajele ei au fost publicate, printre altele, în The New York Times, Al Jazeera și Huffington Post. Pe lângă bucuria de a fi publicată în presa internațională, Ioana spune că asta i-a oferit și siguranța financiară de a continua să facă proiecte în care crede. Pentru Ioana, scopul meseriei de fotojurnalist este de a arăta oamenilor o realitate cu care aceștia nu au contact direct sau despre care nu știu că există și, astfel, de a schimba, într-o măsură mai mica sau mai mare, felul în care înțeleg lumea. Podcastul Pe Bune este prezentat de UniCredit Bank și susținut de BestJobs, două companii care

Actorul și muzicianul Alex Ștefănescu a descoperit chitara în liceu, când a început să cânte cover-uri împreună cu un prieten, însă nu a acordat muzicii prea multă importanță. Era doar un mod de a-și exprima sentimentele. Mai târziu, după ce a văzut piesa de teatru Revizorul, a decis să dea admitere la actorie, pentru că i-a plăcut energia pe care actorii de pe scenă o transmiteau publicului. După un masterat în actorie la Londra, s-a întors în țară hotărât să scrie un one-man-show în care să vorbească despre trăiri comune oamenilor îmbinând actoria cu muzica. Pentru a atrage mai mulți oameni la spectacol, care a fost preluat de Unteatru, Alex a participat la emisiunile iUmor și Românii au talent, unde e a ajuns până în finală. Deși televiziunea nu i-a adus mai mulți spectatori, Alex spune că popularitatea de care s-a bucurat l-a ajutat să transmită mai multor oameni că schimbarea stă în ei și că prin acțiuni mici pot face lumea mai bună. Din acest motiv, deși își dorește în continuare să fie un actor foarte

George Roșu nu este ilustrator ci artist, o precizare pe care ține să o facă de fiecare dată când vorbește despre ocupația lui. Spune că folosește desenele ca să-și dea cu părerea despre lucrurile care se petrec în jurul lui, cum ar fi știrile zilei, și să arate cu degetul acolo unde simte că trebuie arătat, cum ar fi curentul naționalist din ce în ce mai prezent în țară. Nu-i place să-și explice munca și crede că lucrările unui artist ar trebui să vorbească despre el, dar își dă seama că uneori trebuie să joace și rolul unui galerist sau om de PR. Cel mai în largul lui se simte la expoziții pentru acolo intră în contact cu oamenii care îi apreciază munca și poate schimba idei pe viu cu ei. Nu-și propune ca desenele să aibă umor sau să fie sarcastice, dar așa ies pentru că așa este el și îi place să râdă în timp ce lucrează. Însă are mereu grijă să nu apeleze la un umor facil sau grobian, pentru că își dorește ca lucrările lui să pună oamenii pe gânduri. Podcastul Pe Bune este prezentat de UniCredit Bank și